Anul 1812

Adevarul istoric și politic despre Republica Moldova și câștigarea independenței. Începutul adevărului.

9 martie 2011
Un articol de

1656: Tratat diplomatic oficial între voievodul Gheorghe Ştefan şi Marele Ţar al Moscovei

Din secolul al XVI-lea, când Bugeacul sau Basarabia a fost smuls din trupul Moldovei de către Baiazid al II-lea şi Soliman I, boierii moldoveni protestaseră şi respinseseră numirea în scaunul de domnie a lui Ştefan Lăcustă, care le fusese impus de sultan, datorită faptului că voia să-i cedeze acestuia şi zona Nistrului şi zona de pe malul Dunării până la marginea munţilor. Neputându-se bizui pe ajutorul Germaniei sau al Poloniei, ea însăşi poftind aceste teritorii, boierii moldoveni vor căuta alianţe cu statul rus, întărit prin moştenirea puterii cazacilor şi prin cucerirea Kievului.

Tratatul stabilea următorul acord : “toate locurile, teritoriile şi cetăţile fortificate pe care Imperiul Turcesc le-a desprins de Moldova, cuprinzând Cetatea Albă, Chilia, Tighina şi provincia Bugeacului, vor fi recucerite de Marele Ţar şi vor fi restituite pe urmă Principatului Moldovei iure hereditari” (cu drept de moştenire) (N. Iorga, “Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe”, p. 240)

Cine a fost Domnitorul Gheorghe Ștefan?

Gheorghe Ștefan (d. 1668, Szczecin), numit și Burduja, a fost domn al Moldovei între 13 aprilie 1653–8 mai 1653 și 16 iulie 1653–13 martie 1658.A fost fiul lui Dumitrașcu Ceaur.

În timp ce era logofăt al lui Vasile Lupu, e îndemnat să se răscoale de rivalul acestuia, Matei Basarab al Munteniei și e sprijinit și de Gheorghe Rakoczy al II-lea din Transilvania. Revoltei sale îi dă un pretext familial, susținând că soția sa a fost batjocorită de domnitor, dar și unul național, zicând că Vasile Lupu are o înclinare desăvârșită către greci. Ambițiosul Gheorghe Ștefan venit cu ajutor extern, îl alungă pe Lupu la cazaci, dar acesta se reîntoarce și îl bate la Popricani pe fostul său logofăt care-l trădase. Dorind să se răzbune pe Matei Basarab, Lupu îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia, însă este învins la Finta, fiind astfel nevoit să fugă din nou, pierzând tronul definitiv. Lupu se refugiază la tătari și de acolo la Constantinopol.

Gheorghe Ștefan reușește să-și cumpere în 1653 confirmarea domniei de la turci. A pus dări pe țară ca să facă față uneltirilor de la Constantinopol și avea lefegii străini. Grecii sunt persecutați, ca și rudele lui Vasile Lupu, ceea ce provoacă intrigi și plângeri la Constantinopol. Nici fidelitatea lui Gheorghe Ștefan față de Rakoczy nu era privită cu ochi buni de turci, mai ales ca Rakoczy organizase o alianță cu Muntenia, Moldova, Suedia, Brandenburg și cazacii, contra Poloniei, ba încă făcuse și o expediție, nereușită însă.

Poarta temându-se ca această alianță să nu se întoarcă împotriva ei, îi destituie pe cei trei principi la începutul lui 1658. În locul lui îl pune pe Gheorghe Ghica. Încearcă să-și reia tronul, ajutat de aliații săi Constantin Șerban Basarab al Munteniei și Rakoczy, dar e învins la Strunga. În scurt timp e scos din alianță și înlocuit cu Mihnea al III-lea al Munteniei și pribegește prin Polonia și Austria (1662), Brandenburg, Moscova și Suedia (1665), dar fără rezultat. Toți îl părăsesc, și lipsa de mijloace îi aduce mizeria materială. Bolnav, părăsit și aflat în suferință, moare la Stettin în 1668, de unde soția sa îl aduce în țară, presupunându-se că e înmormântat la Mănăstirea Cașin.

Sursa: Wikipedia

Un articol scris de:
Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Fundaţiei "Anul 1812"
Comentarii utilizatori
Lasă un comentariu

*


E-mail nu va fi făcut public.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

până la 16 mai 2014, când se împlinesc 202 de ani de la 1812

Citește articolul precedent:
Interviu cu Neagu Djuvara: „E aberant să existe un stat separat dincolo de Prut”

Profesorul Neagu Djuvara spune că circulând cu metroul parizian vezi „Europa de mâine”. El arată că şi în România scăderea...

Închide