Anul 1812

Adevarul istoric și politic despre Republica Moldova și câștigarea independenței. Începutul adevărului.

26 martie 2012
Un articol de

George Damian: Miracolul Basarabiei

După 200 de ani de ocupaţie, Basarabia a rămas românească.

Sută la sută românească – e drept că mulţi locuitori se ruşinează de apartenenţa lor la neamul românesc. E drept că unii membri ai minorităţilor naţionale nu vor să înveţe limba autohtonilor. E drept că Basarabia alcătuieşte un stat românesc separat. Însă după 200 de ani de ocupaţie este un miracol că limba română a supravieţuit şi că identitatea românească nu a dispărut. În 1812 un imperiu cu ambiţii globale a ocupat o fâşie de pământ între Prut şi Nistru unde a desfăşurat o serie de experimente sălbatice destinate nimicirii autohtonilor. E drept că au existat câteva pauze în aceşti 200 de ani de ocupaţie, vreo 23 de ani de unire cu România şi alţi 21 de ani de independenţă, însă aceste pauze nu sunt în măsură să explice miracolul supravieţuirii românilor în Basarabia.

Ce însemna Basarabia pentru Imperiul Rus? Mai nimic, faţă de întinderile nemăsurate de pământuri cucerite de oştenii ţarului. Însă ţarului i-a trebuit această bucată de pământ şi a luat-o. Miniştrii de la Moscova au declanşat o vastă operaţiune de încadrare a Basarabiei în mecanismele imperiale. În acea vreme reprezentanţii imperiului nu aveau mari pretenţii de la oamenii dintre Prut şi Nistru: să-şi plătească taxele şi să aprovizioneze oastea ţarului. Atitudinea s-a schimbat în momentul în care imperialii vopsiţi în roşu şi-au dat seama că mai bine de un secol de ocupaţie nu a reuşit să stârpească identitatea românească dintre Prut şi Nistru. Astfel că s-a trecut la metode mai dure.

Imperiul sovietic a nimicit total intelectualitatea românească din Basarabia. Unii au fost împuşcaţi, alţii au fost deportaţi. A fost ridicată pe principiile sănătoase sovietice o nouă pătură intelectuală între Prut şi Nistru. Cu grijă, sub supraveghere permanentă, ca nu cumva să se strecoare vreo idee nepotrivită în capetele noilor intelectuali. Cei care începeau să gândească singuri dispăreau rapid de pe băncile facultăţilor. În România a fost exterminată întreaga clasă politică şi pătură intelectuală, cuvântul Basarabia era interzis în spaţiul public. Şi totuşi, după jumătate de secol de represiune totală, ideea de Basarabie românească nu a dispărut nici la Bucureşti şi nici la Chişinău. Strategii şi planificatorii imperiului trebuie să fie extrem de nemulţumiţi de rezultatul eforturilor lor de 200 de ani. Chiar şi sub regimul unei ocupaţii totale nu au reuşit să modifice esenţial românii din Basarabia.

Românilor li se reproşează de multe ori fascismul şi crimele comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Există un mic detaliu care de multe ori este trecut cu vederea: cei responsabili de crime au fost judecaţi şi pedepsiţi, iar statul român recunoaşte crimele comise în trecut. Însă în fostul imperiu sovietic situaţia este puţin diferită. Sunt cunoscute crimele comise de sovietici, se ştie în detaliu cum s-a practicat exterminarea în masă a unor categorii de oameni. Şi totuşi, nimeni nu este vinovat, nimeni nu a plătit. Dimpotrivă, simbolurile şi numele criminalilor sunt glorificate permanent.

George Damian, 26 martie pentru

Cotidianul Național TIMPUL

Un articol scris de:
Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Fundaţiei "Anul 1812"
Etichetele articolului: , , ,
Comentarii utilizatori
Lasă un comentariu

*


E-mail nu va fi făcut public.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

până la 16 mai 2014, când se împlinesc 202 de ani de la 1812

Citește articolul precedent:
Eminescu și problema Basarabiei

Fragmente din articolele publicate de poet în ziarul „Timpul”, în 1878

Închide