Anul 1812

Adevarul istoric și politic despre Republica Moldova și câștigarea independenței. Începutul adevărului.

8 iunie 2011
Un articol de

Instaurarea forţată a administraţiei ţariste în Basarabia după 1812

În 1903 Pavel Kruşevan scria că rar se poate de întâlnit o aşa coincidenţă făţişă a frontierelor administrative şi naturale, pe care le avea în acest timp Basarabia (Pavel Kruşevan. Basarabia, S.-Pb., 1903, p. 1). După anexarea Basarabiei de către Rusia ţaristă a urmat instaurarea unei administraţii coloniale antinaţionale.

De acum în 1806–1812, după cum scria Karl Marx, „ruşii s-au arătat aşa cum sunt: jaful şi ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile. De altfel, Rusul este complicele Fanarioţilor.” „Ţăranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupaţiei nu avea pentru moscal (moscovit) decât cuvinte de ură” (Pamfil Şeicaru. Karl Marx: însemnări despre români, Madrid, 1995, p. 138). Această ură s-a transmis şi asupra administraţiei coloniale ruseşti, deoarece „românii au înţeles că pentru ei împăratul rus nu este un eliberator, ci un duşman”. (N. Boreţki-Bergfeld, Istoria Rumânii, S.-Pb., 1909, p. 179).

La 23 iulie 1812 a fost publicat „Regulamentul privind instituirea administraţiei provizorii în Basarabia”, semnat de Pavel Ciceagov, comandant-şef al armatei ruse din Moldova, Valahia şi flota Mării Negre. El se ocupa cu instaurarea administraţiei politice în Basarabia. În conformitate cu acest Regulament provincia dintre Prut şi Nistru a fost împărţită în 12 ţinuturi: Greceni, Codru, Hotărniceni, Orhei, Soroca, Hotin, Bender, Akkerman, Chilia, Căuşeni, Reni şi Ismail, care uneau 17 oraşe şi 693 de sate.

În 1814 numărul judeţelor s-a micşorat până la nouă, iar către 1816 au rămas numai opt, inclusiv Hotin, Orhei, Soroca, Bălţi (Iaşi), Bender, Codru, Ismail şi Greceni. Fiecare judeţ era condus de un ispravnic, fiind împărţit în ocoale, conduse de ocolaşi. Târgurile erau conduse de un căpitan de târg numit de ispravnic. Printre acele opt judeţe se afla şi ţinutul Orhei. În 1812–1813, Orheiul era un mic orăşel, înconjurat de păduri, grădini, vii, sate mici ascunse în pădurile bogate. Avea zăcăminte de var şi piatră pentru construcţii. Fiind bogat în resurse economice, în Orhei au venit mulţi comercianţi şi industriaşi. În 1836 Orheiul este numit centrul judeţului Orhei. Dar acest oraş nu s-a dezvoltat după puterile sale. În 1903, Pavel Kruşevan scria că „Orheiul a devenit cel mai rău dintre oraşele guberniei Basarabia” (p. 223).

În istoriografia sovietică rusă se afirma precum că ţarul Alexandru I a dăruit Basarabiei o largă autonomie (sic!) care, chipurile, i-a asigurat o libertate locală şi condiţii de dezvoltare. În realitate, regimul colonial ţarist a instaurat asupra Basarabiei nu una, dar două administraţii: una militară şi alta civilă. Nu putea fi vorba de nicio autonomie reală. Despre această autonomie mai mult se vorbea, deoarece administraţia militară activa după regulile de război. Guvernatorul militar se supunea direct ţarului şi nu putea fi controlat de elita politică locală. În funcţia de guvernatori militari au activat mai mulţi generali. Generalul Ivan Marcovici Hartingh (1756–1831), olandez de origine, era un om răutăcios, agresiv şi mincinos. Scria denunţuri lui Alexandru I împotriva boierilor moldoveni. În funcţia de guvernatori militari de asemenea au activat Aleksandr Bahmetiev, Mihail Voronţov, Pavel Fiodorov, Mihail Ilinski, Mihail Verraion, Platon Antonovici şi alţii. Toţi guvernatorii militari aveau o putere supremă asupra Basarabiei, promovau politica militară, expansionistă în Balcani, îndeplineau comanda militară asupra armatelor dislocate în cetăţile Hotin, Bender, Ismail, Chilia şi Akkerman, controlau toată activitatea guvernatorilor civili, erau responsabili de situaţia care domina în Basarabia.

Pe de altă parte, administraţia civilă ocupa locul al doilea în ierarhia puterii ruseşti de stat în Basarabia. La 23 iulie 1812, amiralul Pavel Ciceagov, comandantul-şef al armatei ruse de la Dunăre, l-a numit pe Scarlat Sturdza în funcţia de guvernator civil al Basarabiei. Ţarul a dorit să arate că Basarabia este condusă de un moldovean. Însă Scarlat Sturdza a fost în slujba Rusiei ţariste încă din războiul ruso-turc din 1787–1791. A fost numit mare hatman în timpul ocupaţiei ţariste a Moldovei şi Ţării Româneşti din perioada 1787–1791. În 1791 şi-a vândut toate moşiile şi a emigrat în Rusia. S-a ocupat cu serviciul de consultanţă (sau mai bine spus cu spionajul în folosul Rusiei) la tratativele de pace dintre Rusia şi Turcia (1811–1812). El devine o slugă credincioasă a Rusiei ţariste. În 1812 se îmbolnăveşte şi a predat conducerea Basarabiei generalului Ivan Hartingh. N-a făcut nimic pentru apărarea intereselor naţionale ale românilor basarabeni.

Mai apoi au activat în funcţia de guvernator civil nişte oameni care erau străini neamului nostru. Din 26 de guvernatori civili şi militari ai Basarabiei, care au activat în perioada 1812–1917 numai Scarlat Sturdza era moldovean, iar ceilalţi au fost ruşi sau persoane rusificate. Printre aceştia au fost: Kalagheorghe (1816–1817), Constantin Catacazi (1817–1825), Vasile Timkovski (1825–1828), Turghenev, Prajevski, Sorocinski, Averin, Fiodorov, Ivan Velio şi alţii. Toţi au realizat acele condiţii, regulamente, pe care le trimitea conducerea Rusiei ţariste în Basarabia. De la început s-a prevăzut că „locuitorilor Basarabiei le sunt lăsate legile proprii,”, dar ele nu funcţionau. Administraţia civilă era dirijată de guvernator. El numea în fiecare judeţ câte un ispravnic. Administraţia civilă era alcătuită din două departamente: primul se ocupa cu legislaţia, executările judecătoreşti, poliţia şi învăţământul; al doilea departament se ocupa cu problemele statisticii, populaţiei, veniturile, vămile, comerţul şi industria. În fiecare departament activau consilierii numiţi de către guvernatorul civil. Actele, documentele erau de la început „întocmite în limba rusă şi moldovenească”, iar mai apoi au fost scrise numai în limba rusă. Toţi locuitorii acestei provincii au fost scutiţi, timp de trei ani, de orice impozit plătit pentru propria persoană (capitaţie) şi de renta funciară. De asemenea toţi locuitorii erau scutiţi de serviciul militar. Aceste prevederi au fost introduse numai cu scopul de a linişti populaţia, ca aceasta să nu protesteze împotriva Rusiei ţariste. Însă după câţiva ani toate aceste prevederi au fost anulate. La 4 septembrie 1815, Consiliul de Miniştri al Rusiei a adoptat o decizie, prin care locuitorii Basarabiei au fost impuşi să plătească aceleaşi impozite ce erau percepute pe timpul dominaţiei turceşti. Au jefuit turcii, iar după 1812 au jefuit mai mult ruşii.

În continuare au fost adoptate mai multe decizii care pas cu pas transformau Basarabia într-un teritoriu al administraţiei ţariste. În 1813 au fost instituite două departamente şi o Adunare generală. Această decizie, după cum scrie istoricul Alexei Nacco, a fost adoptată cu scopul de a face trecerea la structura de stat rusească „mai puţin sensibilă”, să nu protesteze boierii moldoveni. Guvernului provizoriu, format din două departamente, i s-au atribuit aceleaşi funcţii pe care le avea „divanul moldovenesc, din care cauză au fost admişi în el numai boieri locali” (Zapiski Imperat. Odessk. Obşcestva Istorii i Drevnostei. Odessa, 1900, tom. XXII, p. 115). Însă şi această sistemă nu a funcţionat mult. La 29 aprilie 1818 Alexandru I a adoptat Regulamentul cu privire la organizarea administrativă a Basarabiei, care a prevăzut anumite condiţii cu privire la organizarea şi funcţionarea administraţiei civile a provinciei Basarabiei. În baza acestui regulament, în Basarabia s-a format aşa-numitul „Sfat Suprem al provinciei”, alcătuit din patru membri ai guvernului provincial şi şase deputaţi. Acest Sfat Suprem activa sub preşedinţia guvernatorului, general militar. Guvernatorul civil putea fi numai membru al Sfatului Suprem. Deci, nu putea fi vorba de autonomie, de libertate, de adoptare a deciziilor locale independente de sistemul ţarist de guvernare. Guvernatorul numai formal se numea „cârmuitor al provinciei”; deoarece el era subordonat în mod direct guvernatorului general militar al Podoliei. În 1818–1831 în „Sfatul Suprem” au activat 15 boieri basarabeni, inclusiv Ioan Constantin Pruncul, Zamfirache Ralli, Vasile Ruset, Ştefănache Râşcanu, Sandu Feodosiu, Iordachi Donici, Petrache Catargi, Dimitrie Dinu-Russo, Panait Cazimir, Nicolae Cerchez, Ieremia Ianov, Apostolache Stamo, Constantin Stamati, Ion Canano, Costache Botezatu. (D. Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente (1812–1940), Chişinău, 1998, p. 100). Formal, aceşti nobili erau aleşi de boierii basarabeni pe un termen de trei ani, însă ei trebuiau să fie confirmaţi de către guvernatorul general militar. De fapt, ei erau nişte slugi credincioase ale cotropitorilor ruşi. Ei au tăcut, s-au supus chiar şi în 1828, când acest „Sfat Suprem” a fost înlocuit cu un alt Sfat Regional, membrii căruia erau numiţi de către ţar. Ei puteau numai să consulte guvernatorul civil şi mai mult nimic. Din 1828 s-a terminat cu aşa-numita „autonomie”, care n-a reuşit să se afirme în Basarabia. Denumirea bizară de „oblastea Basarabia” s-a păstrat până în 1871, iar din acest an Basarabia devine o gubernie rusească cu toate atrocităţile regimului colonial rusesc.

Anton Moraru, dr. hab. în istorie, prof. univ.

Sursa: Ziarul CUVĂNTUL

Un articol scris de:
Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Fundaţiei "Anul 1812"
Comentarii utilizatori
VICU

MARTIE 2012: MARSURILE RE-UNIRII CU ROMANIA !
——————————————————————–—————
La Chisinau:
– Duminica, 25 martie 2012, Marsul Unirii, initiat de Actiunea 2012,
care va incepe la ora 16.00 de la Academia de Stiinte din Chisinau
cu banere ale partidelor si asociatiilor membre, cu esarfe si alte insemne politice, dar fara drapele ale partidelor sau ale altor entitati.
Traseul include Bd. Ştefan cel Mare, str.Puşkin – spre Ambasada României de pe str. Bucureşti, apoi spre Banulescu-Bodoni, continuînd pe Bd. Ştefan cel Matre spre punctul final – Scuarul Operei Naţionale, unde se va dansa Hora Unirii.
Aderenţii din unităţile administrative ale republicii vor fi ajutaţi, în masura posibilităţilor, de conducerea Consiliului Unirii, să ajungă la Marşul din Chişinău.
————————————————————————————————–
– la Balti:
Sâmbata, 24 martie, Miscarea National-Crestina,
desfasora Un Miting PRO- Unire la Balti,
incepând cu ora 10.00,
la Teatrul de Vară, de la strada Independentei,
—————————————————————————–

Atentie:
Sâmbata, 24 Martie 2012:
————————————-
– Un mars la Ungheni, incepând cu orele 13.00,
de la intrarea in oras, de linga statia PECO
——————————————————————–—-
– Un Mars la Falesti, incepând cu orele 12.

– Un miting la Orhei, la ora 14.00, în faţa Monumenului Vasile Lupu

– Un miting la Hânceşti, în faţa Monumentului Eroilor Neamului
şi al Ostaşilor români cazuţi la datorie, pe strada Mihalcea-Hâncu,

—————————————————————–—————
– Pe data de 24 MARTIE o delegatie a Consiliului Unirii
va participa la manifestarile prilejuite de Ziua Unirii la Bacau, la invitatia Asociatiei Refugiaţilor din Basarabia, Bucovina de nord şi Ţinutul Herţa, conduse de dl Ioan Seniuc, semnatarul Consiliului.
—————————————————————————————-
Pe data de 27 martie 2012
vor avea loc manifestari la biblioteci din Chisinau –
– Biblioteca Municipala ”B.P.Hasdeu», ora 11.00,
– Biblioteca ”Alba Iulia», ora 13.00,
cu participarea oaspetilor din România – poeta Ana Blandiana si primarul de Alba Iulia Mircea Hava, precum si cu alte personalitati.
———————————————————————————————–
– Tot pe 27 martie, la ora 17.00, va avea loc la Teatrul ”Ginta Latina»,
din Chisinau o sedinta festiva si un concert cu participarea
Forului Democrat al Romanilor si a Consiliului Unirii.
——————————————————————————–—
N.B.
Televiziunea experimentală «Union TV»
lansează primul său «talk show», «Wal Man Show».
Dezbatere publică va avea loc Marti, 27 martie 2012 ,
cu începere de la ora 15.00, pe platoul improvizat
de la «Cafe de Paris» (str. M. Eminescu 55) din Chisinau.
Tema primei emisiuni este ”Încotro merge Moldova?».
Invitat special, ex-premierul Ion Sturza.
/ moderator: jurnalistul Val Butnaru /.
Invităm toți doritorii.
——————————————————————
ADDENDUM special primavaratec:
———————————————–
La 24 şi 25 martie, orele 18, spectacolul «Străini în noapte»
la Teatrul Naţional «Mihai Eminescu» din Chisinau
cu actorii români Florin Piersic si Medeea Marinescu
————————————————————————-
P.S.
Marti, 27 martie 2012, orele 11:
deschiderea expoziției «Memoria ca formă de justiție»
Biblioteca Naţională a Republicii Moldova
(str. 31 August 1989, nr. 78 A, Chişinău)
http://www.icr.ro/chisinau/evenimente-13/expozitia-memoria-ca-forma-de-justitie.html
——————————————————-
de
Institutul Cultural Român «Mihai Eminescu» la Chișinău
și Primăria Municipiului Chișinău,
Fundaţia Academia Civică (România)
și Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței,
în colaborare cu Biblioteca Națională a Republicii Moldova
PENTRU A MARCA ZIUA DE 27 MARTIE 1918
————————————————————-
La deschiderea expoziției participă realizatorii acesteia:
– poeta Ana Blandiana /România /
(Președinte al Consiliul Director al Fundaţiei Academia Civică)
– și Romulus Rusan
(Director al Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului).
vor lua cuvântul oficialii:
– E.S. Marius Lazurca, ambasadorul României în Republica Moldova,
– Ion Hadârcă, deputat în Parlamentul Republicii Moldova,
– Dorin Chirtoacă, primarul Municipiului Chișinău,
– Alexe Rău, directorul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova,
– Anatol Petrencu, directorul Institutului de Istorie Socială «ProMemoria»
– Petre Guran, directorul Institutului Cultural Român «Mihai Eminescu»
la Chișinău.
————————————————————————
Consiliul Unirii îi cheamă pe toţi doritorii la acţiunile unioniste
şi îndeamnă forţele de ordine din Chişinău şi din alte localităţi
să asigure securitatea participanţilor la acţiuni
contra elementelor teroriste si revansarde.

Lasă un comentariu

*


E-mail nu va fi făcut public.
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

până la 16 mai 2014, când se împlinesc 202 de ani de la 1812

Citește articolul precedent:
Evoluţia economiei Basarabiei după 1812

În 1812 Basarabia a fost ocupată de Rusia ţaristă. Starea economică a regiunii dintre Prut şi Nistru era jalnică.

Închide